Brâna aeriană și stâncile căzătoare

Dintr-un punct de vedere strict, tura asta și-ar cere dreptul la titlul de a failure. În lumea noastră subiectivă și non-dreaptă, ne vom îngădui aroganța de a o socoti suficient de interesantă încât să primească o mențiune succintă. Cu atât mai mult încât se mulează perfect pe direcția fără direcție a "echipei" noastre și a blogului.

Pe Radu l-a pescuit Ioana într-o tură de antrenament. Fără multe detalii, planul era ca Radu să ne ghid-ească într-o tură prin Bucegi pe ceva poteci nemarcate. Pe la refugiul Coștila, pe Brâna Aeriană. Se anunțase ploaie toată ziua, dar când ni se pune nouă de plecat, nu mai ținem cont de așa detalii. Dealtfel, ne-am făcut un obicei de a nu lua ad literam științe exacte ca astrologia, alchimia sau prognoza meteo. Ni se părea nouă că șansele de a "primi o veste de departe" sau "un dar de bani" specificate de zodiac pentru ziua de mâine sunt la fel de probabile ca și cei mulți litri pe metru pătrat anunțați în zonă. Cumva s-au aliniat ele planetele de s-a împlinit profeția și a plouat constant și cu vigoare. Și am ajuns noi pe undeva aproape de refugiul Coștila, pe valea Coștilei. Când s-a produs primul semn ceresc. Mai precis eminamente teluric, pentru că o bucată notabilă a planetei noastre a decis să-și schimbe opțiunea geo-politică, venind în jos în tranșe de până la 1m (bolovani de 1 metru diametru!) pe vale. Pentru o mai clară imagine a fenomenului, un alt grup care se afla în zonă, care, ca și noi, a trecut razant pe lângă momentul lămuririi întrebărilor despre viața de dincolo, fără însă să vadă alunecarea de teren, a socotit zgomotul ca fiind tunete foarte apropiate. Noi însă am văzut bolovanii vijelioși de la vo 20m, lucru care nu era tocmai de natură să te îmbie la continuarea drumului. Am stat vo juma' de oră în refugiu sporovăind cu alți iubitori de ploaie pe munte până ne-a luat frigul de tot și am decis să descindem către plaiuri mai prielnice viețuirii omenești, recte scenicul care urma să ne ducă acasă. Am ajuns jos destul de repede dar mult prea voioși ca să mergem acasă. În special după ce ne-am delectat cu inconfundabila amprentă în teren a iubitorului de munte autohton, care din considerație pentru seamănul lui drumeț ține să ne avertizeze despre neprevăzutul de pe munte.






În plus, vremea era spre bine iar noi dornici de o ciorbă la vreo terasă. am făcut un scurt brainstorming, nu la fel de furtunos ca stormul ce-l lăsasem în urmă și în loc de Reînvierea (Riviera, pe la Sinaia) am apucat-o brusc către Plaiul Foii, la o ciorbă în pâine.




De unde am socotit noi că e prea prozaic să ne întoarcem pe deneu (DN1) și am apucat-o pe un drumușor de macadam care ne-a scos aproape de Bran, prin Predeluț. Și bine am făcut, pentru că e unul din cele mai frumoase drumuri la munte pe care am circulat.


View Larger Map